Tehnica boxului

Pentru a practica boxul cu succes şi a conduce lupta, pugilistul trebuie, în primul rând, să însuşească tehnica boxării.

Tehnica boxului este o totalitate de procedee motore de apărare şi atac, însuşite ca şi dibăcie şi deprinderi, capabile să asigure atingerea obiectivului propus - victoria asupra adversarului - în cel mai eficient mod.

Tehnica presupune un raţionament al mişcărilor, capabil să asigure eficienţa maximă a acţiunilor boxerului.

Pentru pugilist, tehnica boxării este arma principală, pe care o utilizează în timpul luptei, condus de raţionamente strategice. Iată de ce pugilistul trebuie să o posede cu desăvârşire. În timpul luptei, aplicarea corectă a tehnicii bine însuşite îi va permite să efectueze uşor şi rapid cele mai complicate şi diverse acţiuni.

Chiar tempoul rapid al luptei cere ca mişcările pugilistului să fie maxim raşionale.

Pentru tehnica boxului sunt caracteristice succesivitatea şi caracterul raţional al mişcărilor: fiecare acţiune ulterioară trebuie să urmeze din ce a precedentă, continuând-o, şi să fie îndeplinită cu consum minim de energie şi timp.  

Lupta în ring este caracterizată de continuitatea şi succesivitatea celor mai diverse mişcări de luptă. În acelaşi timp, poziţia corpului, care finalizează una dintre mişcări, este, concomitent, şi punctul de plecare al mişcării următoare. Astfel, atacând cu serii de lovituri, la finele fiecărei dintre acestea pugilistul ia poziţia de plecare pentru efectuarea loviturii următoare sau a oricărei alte acţiuni, ce ţine de atac sau de apărare.

În box, principalul şi unicul mijloc de obţinere a victoriei asupra adversarului este lovitura.

În acelaşi timp, lovitura este componenta principală a tehnicii boxului modern.

În momentul lovirii, este foarte importantă coordonarea raţională a mişcărilor pugilistului.
O coordonare corectă, raţională a mişcărilor presupune utilizarea optimă a muşchilor corpului, antrenaţi în procedeul dat, orientată spre îndeplinirea unei sarcini motore concrete.

Principala componentă a oricărui procedeu este mişcarea masei corpului şi a părţilor lui.

Pentru a obţine o eficienţa maximă, în momentul aplicării loviturii este necesar, ca direcţia mişcării mâinii care loveşte şi a masei corpului să coincidă.

La aplicarea loviturilor directe în cap este necesară coincidenţa raţională a mişcării masei corpului înainte cu mişcarea (dezdoirea) mâinii care loveşte.

La aplicarea loviturilor directe în corp, unde are loc mişcarea masei corpului de sus în jos, viteza mişcării acestei mase trebuie să coincidă cu viteza mişcării mâinii care loveşte.

La aplicarea loviturilor laterale în cap şi corp, viteza mâinii care loveşte trebuie să coincidă cu rotirea corpului în direcţia aplicării loviturii.

La aplicarea loviturilor de jos în cap şi corp mişcarea masei corpului trebuie să coincidă cu mişcarea mâinii care loveşte. În acest caz, viteza mişcării masei corpului porneşte de la muşchii picioarelor, a spatelui şi a mâinii care loveşte.

Se ştie, că energia cinetică sau forţa loviturii poate fi calculată conform formulei:

Е=m*v^2/2

unde m este masa, implicată în aplicarea loviturii; iar v — viteza de mişcare a acestei mase.

Reieşind din formula indicată, putem lesne conchide, că de mărimea masei corpului şi de viteza de mişcare a acestei mase în direcţia cuvenită, depinde forţa loviturii.

Aplicând lovitura, pugilistul tinde să atace punctele cele mai vulnerabile ale adversarului. Lovitura, aplicată într-un loc vulnerabil, îi poate face adversarului cnochaut sau knock-down, când o anumită perioadă de timp adversarul se va afla într-o stare, ce nu-i va permite să continue lupta.

Cele mai vulnerabile puncte pe corpul boxerului sunt indicate pe desenul ce urmează.

Este vorba despre:

- maxilarul inferior;

- regiunea ficatului;

- plexul solar;

- regiunea inimii.

Sursa: boevieiskusstva.narod.ru