În mai puţin de un an, în Japonia se vor desfăşura Jocurile Olimpice de vară. Altă dată maeştrii mănuşii de piele din Moldova nu numai că se calificau pentru ringul olimpic, ei au urcat pe piedestalul de onoare de trei ori.

La Olimpiada precedentă - în anul 2016 – sportivii noştri n-au reuşit s-o facă. Discuţia corespondentului nostru sportiv Vladimir Sidorenco cu preşedintele Federaţiei de Box din Moldova (FBM) Vasile Chirtoca a început anume cu şansele pugiliştilor moldoveni de a evolua la Tokyo.

Domnule preşedinte, au reprezentanţii actualei elite a boxului moldovenesc şansa să participe la turneul olimpic?

Au. Dar le va fi complicat să obţină dreptul de a participa la turneul olimpic. Există mai multe cauze.

Doar un exemplu. Statele în care prosperă farmacologia inventează noi şi noi preparate, care încă nu au fost recunoscute ca doping, dar permit boxerilor să lupte foarte eficient în ring pe întreaga durată a celor nouă minute. La turneul preolimpic din Turcia, adversarul lui Veaceslav Gojan, reprezentatul Azerbaidjanului, a boxat „ca o maşină”. Ştiu pe propria piele ce este sportul şi nu înţeleg cum este posibil aşa ceva... În Moldova nu există asemenea centre farmacologice. De aceea boxerii noştri nu primesc şi nu consumă nimic, în afară de vitamine. Dacă cineva dintre ei va reuşi să biruie în turneele de calificare, Federaţia de Box din Moldova o va considera ca pe un mare succes! Însă nu doar farmacologia este de vină...

Şi ce întreprinde FBM pentru a transforma visul în realitate?

La finele anului 2018 am elaborat planul de activitate al federaţiei în vederea pregătirii selecţionatelor de diverse vîrste pentru anul curent. Acesta a fost prezentat spre examinare Ministerului Educaţiei, culturii şi cercetării, abilitat de stat să tuteleze sportul de performanţă.

Planul este aprobat şi noi muncim pentru a-l realiza.

V-au fost alocate mijloace suficiente?

Mijloacele niciodată nu-s suficiente. Şi în cazul nostru există un anumit deficit, care parțial va fi acoperit de unicul sponsor al FBM – compania DAAC Hermes, unde tot eu sînt preşedinte. Suma sprijinului va constitui 500-700 mii lei. Dar ea include nu numai sprijinul financiar al selecţionatelor, dar şi salarizarea celor trei angajaţi ai oficiului federaţiei, premiile învingătorilor în campionatul republican şi ale antrenorilor lor, plata suplimentară pentru arbitri şi primele pugiliştilor şi antrenorilor conform totalurilor anului. Şi deoarece FBM şi unicul ei sponsor nu poate acoperi în totalitate diferenţa dintre cheltuieli şi finanţare, parţial prevederile planului nu vor putea fi îndeplinite. Noi însă, sportivi fiind, nu lăsăm mîinile în jos. Pentru noi este foarte important să asigurăm „rodajul” unui grup mare de sportivi tineri şi promiţători în cadrul turneelor internaţionale. În acest scop, le oferim unor sportivi tineri posibilitatea să evolueze, deja în septembrie, la campionatul mondial care se va desfăşura la Ekaterinburg (Rusia).

Dar nu anume pugiliştii care în primăvară au învins în campionatul Moldovei trebuie să participe şa competiţia globală, care plus la toate este şi prima competiţie de calificare pentru turneul olimpic?

Acest campionat mondial nu va mai fi, ca în alţi ani, şi unul de calificare pentru turneul olimpic. Totuşi, campionatul mondial este cea mai importantă competiţie a ultimelor două sezoane, iată de ce prezidiul FBM încă din startul sezonului a stabilit că învingătorii campionatului ţării vor participa la turneul de box al Jocurilor II Europene. Însă, deoarece în Belarus echipa noastră a evoluat nesatisfăcător (nimeni dintre boxerii moldoveni nu s-a ridicat pe piedestalul de onoare), prezidiul a decis să organizeze, la 22 august, lupte suplimentare în majoritatea categoriilor de greutate, pentru a-i identifica pe cei mai pregătiţi sportivi, care să participe la campionatul mondial.

De ce acesta nu poate fi considerat unul de calificare pentru Jocurile Olimpice?

Aşa a decis Comitetul Olimpic Internaţional (COI) după ce congresul Asociaţiei Internaţionale de Box (AIB) a ales un nou preşedinte – pe omul de afaceri din Uzbekistan, Gafur Rahimov. Acesta însă nu a fost recunoscut de COI, care a decis că toate turneele de calificare, inclusiv cel de calificare pentru Tokyo - 2020, se vor desfăşura în exclusivitate sub egida COI. Şi deoarece campionatul mondial este organizat de AIBA, COI nu recunoaşte competiţia mondială din septembrie ca pe un turneu de calificare olimpică. În rezultat, vom avea două turnee de calificare – unul continental şi altul mondial. Locul şi perioada desfăşurării lor încă nu au fost anunţate. Iar Gafur Rahimov a demisionat, şi în noiembrie noi vom alege un nou preşedinte al AIB.

La aceste turnee, Republica Moldova va fi reprezentată de învingătorii campionatului din toamnă al ţării?

Parţial. Prezidiul FBM a decis să organizeze, după primul turneu de calificare, lupte între actualii campioni ai ţării, dar care au evoluat nereuşit în cadrul campionatului, şi concurenţii lor nemijlociţi. După care va fi formată selecţionata care va reprezenta boxul moldovenesc la ultimul turneu de calificare olimpică. Federaţia o va face şi pentru a oferi o şansă tinerilor pugilişti, născuţi în 2001. Ei încă nu vor putea participa la campionatul din toamnă al seniorilor, deoarece acolo pot lupta doar sportivii născuţi în anul respectiv, chiar dacă juniorul ar putea împlini 18 ani către începutul campionatului ţării. Iar în 2020 ei deja vor trece în categoria seniorilor, aşa că cei mai buni dintre ei au dreptul la această şansă.

Larisa Popova, membră a comitetului executiv al Comitetului Naţional olimpic şi sportiv, campioană olimpică la canotaj academic, menţiona că nefericirea sportului moldovenesc constă nu în faptul că ţara nu-i stimulează suficient pe eroii competiţiilor mondiale, aici noi sîntem în rînd cu lumea, ci în faptul că pentru pregătirea de competiţiile internaţionale importante se alocă mijloace insuficiente, iar asta influenţează negativ rezultatele obţinute de atleţii noştri. În boxul moldovenesc avem acelaşi tablou?

Pregătirea productivă pentru competiţiile mondiale presupune trei componente-cheie.

Prima – existenţa unei baze sportive moderne. În alte ţări aceste baze se numesc centre de pregătire olimpică, de care Moldova, cu regret, nu dispune.

În timpul pregătirii, sportivul se pomeneşte în condiţii extreme. Minim două antrenamente pe zi, sparring-uri permanente, poveri fizice la limită, restricţii de viaţă, un anumit meniu alimentar, regim, disciplină. De aceea pregătirea trebuie făcută în natură, la aer curat, cu plimbări pe cărărui de pădure pentru restabilirea forţelor, formarea dispoziţiei psihologice respective, sporirea tonusului fizic. Unde mai pui că aceste centre consolidează spiritul de echipă. La noi, repet, ele nu există. De altfel, nici în perioada sovietică în Moldova ele nu au existat.

Unde atunci FBM organizează cantonamentele principalei selecţionate de box a ţării?

La Chişinău, la Hînceşti, la şcoala specializată de box din Grimăncăuţi, Briceni. Acolo există anumite condiţii, care însă nu se compară cu cele de care dispun federaţiile de box din Rusia, România, Belarus, Armenia, Ucraina, Kazahstan... De aceea mergem la partenerii de peste hotare. Spre exemplu, acum echipa se află la cantonament în România.

A doua componentă. Trebuie să participăm mereu la diverse turnee internaţionale. Aici treburile merg mai binişor. Cei mai buni pugilişti ai noştri au destule lupte la nivel internaţional. Problema e că ar trebui să-i trimitem mai des la turneele internaţionale serioase şi pe cei care deţin locurile doi şi trei în categoria lor de greutate. Căci anume acolo se acumulează experienţa, sporeşte măiestria pugilistului, dar şi a antrenorului.

A treia componentă: asistenţa medicală. Nu pot spune că în Moldova medicina sportivă este în stare embrionară, deoarece în perioada sovietică ea a existat. Dar azi este o ramură degradată a medicinii. În sport, numărul medicilor specializaţi este infim, iar cei care există nu pot deservi selecţionatele naţionale din toate ramurile sportive. FBM angajează medici la pregătirea nemijlocită a selecţionatei, în ajunul Jocurilor Olimpice, căci ministerul de profil, la examinarea bugetului FBM, nu prevede cheltuieli pentru întreţinerea lor.

În ciclul olimpic precedent noi am angajat un medic şi un masor chiar înainte de turneele de calificare.

Fiecare gen de sport are propria povară asupra muşchilor. Medicii nu ar trebui să aibă o specializare în acest sens?

Ar trebui. Dar am spus deja în ce stare se află medicina sportivă la noi. În tot cazul, la unicul dispensar fiziologic republican unde sînt înregistrați, împreună cu alţi atleţi, şi pugiliştii moldoveni, nu există o asemenea specializare. Şi medicii de acolo nu pot face recomandări privind sarcinile fizice ale sportivului sau corectarea pregătirii acestuia pentru turneu. Însă chiar dacă FBM găseşte mijloace financiare pentru a salariza medicii, practic e imposibil să-i găseşti pe cei specializaţi în cercetările medicale privind specificul boxului.

La toamnă, selecţionata de seniori a Moldovei va merge la campionatul mondial, cea de tineret - la cel al Europei. Din componenţa delegaţiilor vor face parte şi medici?

Nu.

Moldova nu dispune nici de un centru modern de pregătire pentru starturile internaţionale importante, nici de asigurarea adecvată cu vitamine şi medici. Asta în timp ce în alte ţări toate acestea există. Totuşi, FBM speră că boxerii moldoveni vor reuşi să obţină măcar o calificare la Jocurile Olimpice din 2020. Nu este acesta un nonsens?

În Republica Moldova întotdeauna a fost anume aşa. Dar noi avem experienţă, avem mulţi băieţi talentaţi, mai avem și antrenori buni, de aceea boxerii noştri nu numai că se calificau la Jocurile Olimpice, dar mai deveneau şi medaliaţii acestora.

De atunci federaţiile naţionale din alte ţări au evoluat mult, iar sportul moldovenesc este depăşit din punct de vedere al infrastructurii şi medicinii. Dacă baţi pasul pe loc, cum îl poţi depăşi pe cel care aleargă?

Boxul moldovenesc nu bate pasul pe loc. El merge înainte, chiar dacă nu cu paşi mari. În ceea ce privește scepticismul Dvs. privind calificarea olimpică, propun să revenim la discuţia despre posibilităţile boxului moldovenesc în primăvara anului viitor. Avem şi creştem în continuare boxeri talentaţi. Iar cu ei lucrează antrenori competenţi.

Apropo de antrenori. În mediul de amatori şi cel al profesioniștilor din boxul nostru a avut o rezonanţă mare decizia prezidiului FBM de a-l demite pe antrenorul superior al echipei de seniori a Moldovei Petru Caduc. Care au fost motivele?

Unul dintre motive a fost evoluarea nereuşită a pugiliştilor moldoveni în cadrul ciclului olimpic precedent şi la Jocurile II europene. Unde mai pui că dl Caduc, fiind antrenor superior al selecţionatei, dar şi antrenor principal la centrul pugilistic din Grimăncăuţi, la completarea echipei naţionale avea predilecţie pentru boxerii pe care îi antrena el, fapt care îi nemulţumea pe antrenorii care activau în alte centre pugilistice din ţară. El avea un comportament arogant faţă de colegii-antrenori. O revoltă deosebită a lor a provocat-o faptul că el îi ademenea fără ruşine „sub propria aripă” pe sportivii talentaţi.

Eşecurile pugiliştilor moldoveni în precedentul ciclu olimpic au rămas în urmă, evaluarea slabă la jocurile europene nu a fost ceva neaşteptat pentru specialişti. Şi antrenorul superior al selecţionatei nu este responsabil pentru starea tehnică, tactică şi fizică a boxerilor. Aceştia trebuie să-şi şlefuiască procedeele, să-şi dezvolte universul, să-şi menţină forma în cluburi. Iar despre faptul că la completarea selecţionatei dl Caduc îşi prefera discipolii proprii, că era arogant în relaţiile cu colegii, că ademenea cei mai buni pugilişti la Grimăncăuţi, în culoarele Federaţiei se ştia demult. Totuşi, prezidiul FBM îi ierta aceste păcate. Care a fost ultima picătură, ce a făcut să crape răbdarea prezidiului FBM?

Sarcina de bază a antrenorului superior al selecţionatei este pregătirea bună a echipei, compuse din cei mai tari boxeri ai Moldovei, nu din cei antrenaţi de el, pentru turneele internaţionale. Condiţie pe care dl Caduc nu a respectat-o. La începutul anilor 2000 el găsea limbă comună cu alţi antrenori. Însă treptat dl Caduc a început să-i ofenseze pe antrenori şi sportivi, organiza atacuri nejustificate asupra boxerilor şi a conducerii federaţiei, în aceste conflicte erau atraşi conducătorii COI şi AIBA. Periodic îl invitam pe dl Caduc la discuţii, îi atrăgeam atenţia supra acestui comportament inadmisibil. El mă asigura că va ţine cont de obiecţiile mele. Dar după ce părăsea biroul meu, uita imediat ce a promis. Cu timpul, atitudinea sa faţă de colegi devenea tot mai incorectă, să zic aşa. Caduc încălca şi prevederile statutului federaţiei, fapt care a fost discutat de mai multe ori la şedinţele prezidiului, care îi dădea mustrări cu avertizare. Toată lumea înţelegea că el este un antrenor excepţional, care a ştiut să pregătească, la ţară, doi medaliaţi ai Jocurilor Olimpice. Puţini au reuşit să o facă. Nu doar în Moldova - în toată lumea. Noi nu uităm acest lucru.

Dar punctul pe „I” a fost pus de fiul său Igor, vameş de meserie. Urmărind de acasă lupta lui Dorin Bucşa cu boxerul maghiar în cadrul Jocurilor II europene, la finalul cărora pugilistul moldovean a fost declarat învingător, el a expediat prin poşta electronică o scrisoare în adresa Comitetului Internaţional Olimpic, în care a scris că victoria lui Bucşa a fost una nemeritată, deoarece conducătorul delegaţiei moldoveneşti i-ar fi corupt, chipurile, pe unii arbitri. Dar cei care au urmărit lupta şi înţeleg ceva în domeniul boxului, au convingerea că Bucşa a cîștigat. Asta chiar dacă la turneul din Belarus Dorin Bucşa a fost membru al selecţionatei Moldovei, al cărei antrenor superior era tatăl său Petru Caduc.

Dar parcă tata răspunde pentru fapta fiului matur?

Nu cred că dl P.Caduc nu ştia nimic despre aceasta. La întrebarea pe care i-am pus-o la ultima noastră întrevedere, el nu a negat faptul că ştia despre această intenţie a fiului său – deja arbitru de trei stele AIBA.

M-au telefonat preşedinţii multor federaţii naţionale din alte ţări, sincer nedumeriţi de acest fapt. Ei au calificat ca nonsens fapta lui Caduc-juniorul, în timp ce Caduc-seniorul era antrenorul în acţiune al selecţionatei. Preşedinţii experimentaţi ai federaţiilor nu-şi amintesc un alt caz, în care un reprezentant al ţării-învingătoare să pună la îndoială victoria conaţionalului său.

Dar cea de-a doua luptă Bucşa a pierdut-o...

Adevărat, dar – în faţa campionului mondial! Şi într-o luptă egală. Însă înainte de a ieşi la următoarea luptă, Dorin deja ştia, că în adresa CIO a venit o calomnie din partea alor săi. Vă daţi seama de starea lui psihologică din ajunul luptei.

În ultimii ani, situaţia în selecţionată s-a tensionat în aşa măsură, încît boxul moldovenesc a fost divizat în două părţi. Una - membrii echipei din Grimăncăuţi, a doua – toţi ceilalţi. Chiar şi la turnee băieţii mergeau aparte. Lucru interesant: în lipsa dlui Caduc boxerii din Grimăncăuţi se împacă de minune cu colegii lor de selecţionată. Cu alte cuvinte, dl Caduc era antrenor superior de jure, nu şi de facto.

Înainte de şedinţa prezidiului federaţiei eu l-am invitat pe dl Caduc la o discuţie, şi i-am spus că 22 de ani în fruntea selecţionatei este un termen semnificativ. În această perioadă au fost atinse succese remarcabile. Dar a venit timpul să cedeze calea celor mai tineri şi să-i transmită lui Igor Untilă conducerea selecţionatei. Federaţia de box intenţiona să organizeze petrecerea solemnă a lui Caduc din funcția ocupată. Dar el a declarat că nu este de acord să demisioneze şi că va lupta împotriva mea. Nu mă nelinişteşte lupta cuiva cu mine, nu mă supăr deloc, căci toate deciziile le iau doar în interesele genului de sport care îmi place şi pe care îl cunosc bine.

Există garanţii că Untilă, care activează la centrul de box din Hînceşti, nu-şi va invita în selecţionată propriii discipoli?

Prezidiul FBM a tras învăţăminte din această situaţie, cred că nu vom mai călca pe aceleași greble.

Personal, sînteți în fruntea Federaţiei de Box din Moldova deja de un sfert de secol. Poate şi Dvs. e timpul să cedaţi fincția persoanelor mai tinere?

E timpul. Din păcate, doritori să vină în fruntea federaţiei încă nu avem. Folosesc această ocazie pentru a propune, prin intermediul mass-media, doritorilor să expedieze cereri în adresa prezidiului FBM. Voi menţiona un singur lucru: este onorabil să fii preşedinte al FBM, dar trebuie să fii gata să sacrifici timp, - al tău şi al familiei tale, - dar şi să susţii material acest sport. Dacă apare un succesor demn, îi voi transmite fără dubii atribuţiile de preşedinte.