Noutăţi
Despre box
Apel
Parteneri
Antrenori emeriţi ai Republicii Moldova
Chișinău – P.Luscevschii, A.Scripnic, A.Zaicic, N.Savcov , V.Poslovschii, L.Tomșa, G.Bugneac Bălți – B.Petuhov, G.Țîsari, L.Gheșele, Iu.Iachimov, V. Simac, A.Curoșu Tiraspol – V.Poddubnîi, V.Cazanji, A.Dovgopol, M.Certîcovțev Grimăncăuți – P.Caduc, P.Țeberneac Ceadîr-Lunga - V.Potapov Lucrători emeriți ai Culturii Fizice și Sportului din RM
Chișinău – A.Kaigorodov, L.Tomșa, G.Bugneac, A.Gușan Bălți – Iu.Iachimov, S.Nelepenco Grimăncăuți – P.Caduc, C.Caduc
Igori Untilă - antrenorul principal al echipei naționale Studii Superioare în domeniul sportului. Patru ani a activat ca Director a Școlii Sportive Raionale Hîncești. Din 2014 pînă în prezent este membru a comisiei europene de antrenori în cadrul EUBC. În 2018 a primit meritul Civic. În 2017 a activat ca antrenor principal a lotului național de tineret al Spaniei. În calitate de antrenor a cucerit cu discipolii săi 8 medalii la Campionate Europene de cadeți, juniori, tineret, U 22. A pregătit un șir de campioni naționali și internaționali la diverse vîrste. Din 2014 pînă în 2019 a fost antrenor a lotului de Tineret și U 22. Căsătorit are trei copii. Cunoaște patru limbi.
Petru Caduc - antrenorul emerit al R.M. A rămas acelaşi, ca şi acum 30 de ani, când studia la facultatea educaţie fizică a Institutului pedagogic „I.Creangă” din Chişinău – calm, sigur pe sine, cu voce domoală şi vorbe înţelepte. Doar că a devenit bărbat. Petru Caduc s-a născut la Grimăncăuţi, care-i la trei kilometri distanţă de centrul raional Briceni. Vremurile erau grele, sătenii trăiau sărac. Ca şi ceilalţi copii, a învăţat la şcoală. După primirea atestatului de maturitate, a apărut problema: unde să-şi continue studiile? A ales institutul pedagogic. Acolo, de rînd cu specialişti în alte domenii, pregăteau şi învăţători de educaţie fizică, antrenori. Crescuse voinicel, a încercat diverse genuri de sport, a participat la competiţii, a obţinut titluri. Soarta lui Caduc a fost determinată de o întâmplare. S-a întîmplat ca la lecţia de educaţie fizică să vină renumitul antrenor de box Pavel Lescevschii. El tocmai selects băieţi pentri secţia sa. A observat, cum se vede, capacităţile studentului din Grimăncăuţi, căci la invitat lşa o discuţie aparte. - În curînd am primit „botezul” pe ring , - îşi aminteşte Petru. De atunci şi până în prezent sunt „prizonierul” boxului. Antrenamentele la Luscevschii îi plăceau mult, nu lipsea de la nici unul, făcea conspecte, asculta indicaţiile antrenorului. A început să meargă în turnee. Spre finele studiilor la institut a susţinut normativul de maestru în sport. Devenind antrenor cu acte în regulă, şi-a croit singur soarta de mai departe: a revenit în satul natal, pentru a face din băieţeii locului pugilişti adevăraţi. - Probleme erau cu duiumul, - îşi aminteşte. – Nu aveam, barem, un ring, de alt inventar nici nu mai vorbim. Altul ar fi abandonat, găsind ceva mai uşor. Numai nu Caduc. El mereu a rămas fidel principiului: te-ai apucat – du la bun sfârşit. De multe ori era vizitat de Pavel Luscevschii. Un sfat, ceva antrenamente-demonstraţii cu discipolii din partea locului. - Cu acest om minunat, - repetă Petru întruna,- ne lega o prietenie adevărată. Pavel Luscevschii era încă în viaţă, cînd Petru Caduc a început să organizeze turnee pentru premiile acestuia. Cu timpul, ele au devenit tradiţionale. Astăzi, peste ani, e greu de crezut, că pornind practic de la zero, antrenorul Petru Caduc a atins culmile Olimpice. Discipolii săi sînt laureaţi ai Jocurilor Olimpice, campionatelor mondiale şi europene, ai altor competiţii de diferit rang. Vitalie Gruşac, care a obţinut bronzul Jocurilor Olimpice din a.2000 la Sidney; Veaceslav Gojan a obţinut argintul la campionatul Europei; Vasile Ţeberneac este învingătorul Jocurilor Balcanice, Vasile Bejenari şi Timur Lavric – laureaţi ai campionatelor europene ale cadeţilor, şi mulţi alţii. Pentru rezultatele obţinute în pregătirea pugiliştilor de clasă înaltă, lui Petru Caduc i-a fost conferit titlul de antrenor emerit al RM, el este decorat cu ordinul «Gloria Muncii». Care este secretul lui Caduc? – te întrebi, văzîndu-i succesele. Răspunsul este simplu de tot: dragostea pentru cauza vieţii, responsabilitatea şi intransigenţa faţă de sine şi de discipoli.
Bugneac Gheorghe (Chişinău) - născut la 16 aprilie, 1952. Practică boxul de la 16 ani. Învingător în competiţia juniorilor (1972), campion al Moldovei (1973, 63kg), învingător în Turneul Unional A. Covpac (Ivano-Francovsc-73), campion al CM Odesa (1973,74), deţinătorul bronzului TI "Дружба", or.Plovdiv (1975). Începând cu anul 1978 este antrenor, în 1987 a absolvit Institutul Pedagogic din Chişinău. Antrenor emerit din Republica Moldova (2000). Printre discipolii săi sunt mai mulţi sportivi cu renume : - Octavian Ţâcu - MSCI, participant la JO (Atlanta-96), deţinătorul argintului la Cupa Europei (Lvov-99), învingătorul TI (Belgrad-03), de 7 ori campion al Moldovei, şef de catedră (ULIM).
Vladimir Poddubnîi (Tiraspol) – născut la 16 februarie, 1943 la Crasnodar, în a. 1960 la Sevastopol începe să practice boxul, din a. 1965 este antrenat, la Tiraspol, de R.Şustov. În a. 1966 devine maestru în sport al URSS, deţinătorul bronzului la campionatul VŢSPS (1969). În a.1972 absolveşte Universitatea de stat din Chişinău şi trece la munca de antrenor. Între anii 1979-83 îi pregăteşte pe pugiliştii moldoveni pentru Spartachiada popoarelor URSS. Antrenor emerit din Moldova (1999), arbitru de categorie internaţională AIBA (Tiraspol). Printre discipolii săi sunt: - I.Omelianov – învingător al campionatului URSS (1979)
Leonid Tomşa (Chişinău) – născut la 10 martie, 1951 , maestru în sport URSS, de 6 ori campion al RSSM, de 4 ori învingător al Turneului Unional „B-Glavan” din or. Bălţi (antrenor – P.Luscevschii), membru al selecţionatei ŢS DSO "Dinamo" (1971-74). Deţinătorul bronzului CC ВДСО "Трудовые резервы" (1972), în acelaşi an începe munca de antrenor, antrenor CC ВДСО "Трудовые резервы" (1979-93), iar în a. 1995 devine antrenor emerit din Moldova. Printre discipoli: - V. Raghevici – campion şi laureat al competiţiilor URSS (1979-81), Petuhov Boris (Bălţi) - (1934-95) – maestru în sport, antrenor emerit al Moldovei, arbitru de categorie internaţională, organizatorul boxului în or.Bălţi, începând cu a.1969 – director al ŞSCTRO. Ca antrenor, a pregătit mai mulţi maeştri ai ringului, printre care – maestrul în sport URSS, AER Grigore Ţisari (în prezent locuieşte în or. Odesa), maestrul în sport URSS V.Gheşele, deţinătorul bronzului la campionatul URSS (Leningrad-67) S.Filimonov. A arbitrat spartachiadele popoarelor URSS VII-IX , precum şi Jocurile Olimpice XX şi XXII, autor al cărţilor "К спортивной зрелости" şi "Город зажигает огни".
Scripnic Alexandru (Chişinău) - antrenor emerit din Moldova şi Ucraina. A absolvit tehnicumul de educaţie fizică din Voroşilovgrad, timp de 6 ani a antrenat selecţionata URSS. Printre discipolii săi sunt maeştrii în sport de clasă internaţională СIurii Bogdanov şi campionul URSS (1981) Serghei Micinic, deţinătorul bronzului Cupei URSS (1986) Serghei Screabin şi campionul Moldovei (2000) Alexandru Petrovschii. Începând cu a. 2001 A.Scripnic locuieşte în or. Poltava. Timofei Screabin este unul dintre cei mai buni discipoli ai săi. În a. 1985 el vine de la Bălţi (antrenor V.Gheşele) la Chişinău, unde se antrenează sub îndrumarea sa, apoi obţine bronzul la JO din Seul (1988), devine campion al URSS (1989,90) şi vice-campion al Europei (1989), campion CSI(1993) şi laureat al Jocurilor Bunăvoinţei (1994).
Boris Ghitman - a antrenat selecţionata de box a Moldovei peste 10 ani, a pregătit mai mulţi sportivi talentaţi: Dumitru Cozlov, Veaceslav Poslovschii, Boris Mazur, Leonid Roitman. A făcut multe şi pentru boxul rusesc, în special în anii, când s-a aflat la Magadan (1968-76 г). Boris Ghitman este antrenor emerit al Rusiei, maestru în sport URSS, primul director al ŞSCTRO din Magadan. Elaborând noi metodici ale procesului instructiv-educativ, a obţinut rezultate excepţionale - pregătea maeştri în doar 2-3 ani. Anume aşa a putut Valerii Udovic, la doar 2 ani de antrenamente la box, să câştige campionatul URSS. Printre discipoli – campionul URSS (1978) Igor Vîsoţchii, care de două ori (1973,76) a putut face knok-aut triplului campion olimpic, Teofil Stivenson (1975,79,81) şi dublului laureat al Jocurilor Olimpice (1976,80) Victor Rîbacov. Dlui a antrenat selecţionata naţională Jamaika către JO din a. 1984, selecţionata Coreei către JO din a.1988, unde pugilistul coreean Pak Şi Han (71kg) a devenit campion olimpic, învingându-l în lupta finală pe Roy Jones. Boris Ghitman, începând ci a. 1976, locuieşte la Toronto, unde a fondat o şcoală de box european, antrenează tineri sportivi şi este unul dintre îndrumătorii selecţionatei Canadei. La campionatul Canadei, care a avut loc în suburbia or.Vancouver, Richmond, în noiembrie,2007 discipolul şcolii de box european Tamerlan Culiev a obţinut medalia de argint. Îndrumătorii săi - maestrul în sport URSS Efim Gorjeliţon şi antrenorul emerit Boris Ghitman nu-şi ascund bucuri: în doi ani şi jumătate ei au reuşit să pregătească un luptător excelent, pentru prima oară în componenţa selecţionatei canadiene a intrat un reprezentat al comunităţii rusofone din această ţară.
Eugen Belîi - este de zece ori campion al Chişinăului, campion al Moldovei în a. 1951. A educat peste 20 de învingători şi laureaţi ai turneelor unionale. Din 1951 munceşte ca antrenor. Eugen Belîi s-a născut la 16 mai, 1930 în s. Novoseolovca, regiunea Odessa. A educat peste 20 de învingători şi laureaţi ai turneelor unionale. Îl cunosc pe acest om modest, cu argint la tâmple, de zeci de ani. Se zice, că trebuie să te naşti aşa. Dar se poate spune şi aşa: astfel de oameni pot fi educaţi în familie, la şcoală. Eugen Belîi a învăţat bine, îi plăcea să citească, iar vizionarea filmelor era plăcerea lui cea mai mare. - Am venit în box după ce am privit «Luminile marelui oraş» (parcă aşa se numea). Acolo Там Charli Chaplin manipula cu „arma” boxerilor – mănuşile – povesteşte E.Belîi. – Îmi plăcea mult şi filmul «Mănuşa nr.1». Cred, că anume aceste pelicule mi-au determinat calea în viaţă. După eliberarea Chişinăului de fascişti, în 1844, am intrat la şcoala muzicală. Ulterior m-am pomenit în secţia de box, condusă de I.Goldştein. Ne antrenam în mica sală a institutului agricol. Vara mergeam las Tiraspol, unde locuia tata, şi frecventam antrenamentele dlui R.Şustov. Odată am fost bătut măr. Şi am decis, că la următoarea competiţie mă voi răzbuna. De facto, începând cu a.1948 boxul a fost unica mea preocupare. În acei ani E.Belîi avea faima celui mai tare boxer din capitală. Zece ani la rând a purtat titlul de campion al oraşului, iar în 1951 a învins la cel de-al cincilea campionat al republicii. - În scurt timp după aceasta mi s-a propus să antrenez juniorii,- îţi aminteşte. – M-a atras atât de mult această muncă, încât adesea uitam de mine, de faptul că trebuie să rămân în forma. Peste câţiva ani discipolul meu Volodea Andreev a devenit laureat al campionatului URCC printre juniori, am înţeles că lucrul cu copii talentaţi este vocaţia mea. Un antrenor tânăr are mai multă energie, inspiraţie, dacă doriţi, sete de a se manifesta cât mai repede. Generaţia de atunci alegea sportul din dragoste. Nimeni nu aspira la bunuri materiale. - Ar fi greu să-i numesc pe toţi discipolii, care s-au evidenţiat la diverse turnee. Iată doar câţiva dintre ei: G.Şimanschii - campionul URSS, tineret; fratele lui Alexandru - laureat al competiţiilor Forţelor Armate ale URSS; V.Volcov - laureatul ŢSC «Dinamo». I-a antrenat şi pe L.Roitman, E.Jilţov, care ulterior au devenit maeştri ai ringului. Laureaţi ai diferitor competiţii au fost E.Ţurcan, V.Raeţchii, M.Lapteacru şi alţii. Eugen Belîi este antrenor deja de jumătate de secol. Nu regretă, că s-a consacrat unei munci grele şi anevoioase. Acum a păşit în al optulea deceniu. Se simte mai tânăr, când comunică cu tineretul. Este unul dintre avantajele unui îndrumător al viitorilor campioni.
Andrei Guşan - unul dintre pugiliştii moldoveni cu renume, maestru în sport, multiplu campion al republicii, deţinător a numeroase distincţii ale competiţiilor de cel mai înalt rang. Andrei Guşan şi steaua lui călăuzitoare Andrei Guşan este unul dintre pugiliştii moldoveni cu renume, maestru în sport, multiplu campion al republicii, deţinător a numeroase distincţii ale competiţiilor de cel mai înalt rang. A reuşit să se facă renumit şi ca antrenor profesionist, şi ca un minunat organizator atunci, când după lichidarea clubului «Амаком», în care muncea, a iniţiat crearea, în microraionul Râşcani, a unui club de box pentru adolescenţi. Astfel a preluat ştafeta legendarului său îndrumător, antrenor emerit al Moldovei Pavel Luscevschii. Ultimii săi ani de viaţă acesta i-a consacrat discipolilor săi minori dintr-un club analog. Guşan visa să transmită tinerilor sportivi secretele pugilistice, pe care el însuşi le-a preluat de la antrenorii emeriţi din Moldova Petru Caduc şi Gheorghe Bugneac. Iniţiativa a găsit susţinereas Federaţiei de box din Moldova. Astfel Guşan şi-a văzut visul împlinit. Stea călăuzitoare i-a fost dragostea pentru copii. Guşan este pedagog de vocaţie, cu studiile de rigoare, sincer în gânduri şi aspiraţii, înzestrat cu harul de a face utilă pentru copii orice clipă petrecută în compania sa. Şi copii îl adoră, pentru ei el este autoritatea absolută, idolul şi exemplul demn de urmat. Întotdeauna accesibil, explicit, simplu. Iată de ce clubul „Guşan”, fără nici o publicitate, atrage minorii din întreg Chişinăul şi suburbiile lui, iată de ce poate fi găsit atât de lesne, iată de ce performanţele clubului sunt atât de evidente. Guşan pe bună dreptate consideră, că boxul nu este un scop în sine. Este doar o modalitate elegantă şi foarte eficientă de a educa copiii. Boxul este antipodul încăierării, este arma cavalerului, capabil să-şi apere iubita, este artă şi sport, el te învaţă să învingi. Iată de ce membrii clubului „Guşan” sunt puternici prin prietenia lor şi spiritul de echipă. |
