Box profesionist

În cadrul Federației de Box a Republicii Moldova, ca singura structură din țară autorizată să gestioneze boxul ca gen de sport, funcționează Departamentul de box profesionist, care se ocupă cu organizarea și dezvoltarea boxului profesionist.


Departamentul are următoarele competențe de bază:


• să le acorde boxerilor licențe de boxer profesionist;

• să acorde cluburilor licențe de club profesionist;

• să organizeze și să emită autorizații pentru luptele cu participarea boxerilor profesioniști;

• să țină evidența rezultatelor luptelor și a clasamentului boxerilor;

• să conducă comisiile: de arbitri, medicală și disciplinară;

• să examineze litigiile privind boxul profesionist;

• să îndeplinească alte funcții organizatorice și administrative.

 

Structura organizatorică, atribuţiile, Regulamentul de activitate al Departamentului Boxului Profesionist se aprobă de către Biroul Federal.

 

În cadrul Departamentului Boxului Profesionist activează Biroul Pro Boxing (APB) care este creat pentru gestionarea programului boxului profesionist în cadrul şi conform Regulamentelor AIBA. În cadrul Departamentului Boxului Profesionist activează şi alte subdiviziuni, direcţii şi serii ale boxului profesionist, stabilite de către Biroul federal. Departamentul Boxului Profesionist este condus de către unul dintre Vicepreşedinţi. Departamentul Boxului Profesionist activează în conformitate cu Regulamentul şi programul aprobat de către Biroul federal şi în temeiul indicaţiilor Preşedintelui Federaţiei.

 

Boxul profesionist este un gen de sport, în care boxul este principala activitate a sportivului, modalitatea lui de a câştiga bani.

Федерация боксаPugiliştii-profesionişti nu pot participa la competiţiile pugiliştilor-amatori, iar amatorii nu participă la competiţiile profesioniştilor. Activitatea în boxul de amatori, ca regulă, începe la 11 ani, de la 12 ani începe participarea la competiţii. Boxul profesionist poate fi practicat de la 18-20 ani.

Luptele profesioniştilor, ca regulă, durează mai mult decât cele ale amatorilor — între 10 şi12 runde, deşi pentru pugiliştii neexperimentaţi luptele pot avea mai puţin de 10 runde, dar nu mai puţin de 4. Până la începutul secolului XX se practicau lupte, în care numărul rundelor nu era limitat, ca regulă acestea se sfârşeau cu un knock-down sau erau întrerupte la decizia secundanţilor. Ulterior s-a decis stabilirea limitei de 15 runde, iar în a. 1980, după decesul lui Duk Ku Kim, organizaţia WBC (Consiliul Mondial de Box) a limitat la 12 numărul maxim al rundelor.[18] În anii 1987-1988 exemplul ei a fost urmat de alte organizaţii — WBA şi IBF.

În boxul profesionist sunt interzise căştile, însă referi poate opri lupta dacă vede, că unul dintre pugilişti, fiind traumat, nu se poate apăra. În acest caz adversarul lui este declarat învingător prin cnocaut tehnic. Cnocaut tehnic este atribuit şi în cazul când participantul capătă o rană, ce nu-i permite să continue lupta. De aceea pugiliştii adesea angajează specialişti (ketmeni), funcţia cărora constă în a opri scurgerea de sânge înainte ca referi să întrerupă lupta. Spre deosebire de amatori, profesioniştii se prezintă pe ring dezgoliţi până la brâu. [19]

În boxul profesionist calcularea punctelor se face conform unei scheme de numărătoare inversă cu adunarea ulterioară. Boxerii din ring au câte 10 puncte fiecare. Învingătorul rundei păstrează cele 10 puncte, învinsul primeşte doar 9 puncte, astfel se formează scorul unei runde 10—9. Dacă unul dintre pugilişti a fost în knock-down, el pierde 2 puncte şi runda se încheie ( cu un singur knock-down ) cu scorul 10-8. Dacă pugilistul a fost în knock-down de două ori, scorul devine 10—7, de trei ori - 10—6. În caz de remiză (unele organizaţii pugilistice consideră, că remiza este rezultatul unui arbitraj incompetent, totuşi, aceasta poate avea loc), arbitrul lateral anunţă scorul 10—10. Foarte rar se întâmplă ca pugilistul, aflat în knock-down, să câştige lupta. Atunci scorul este în favoarea celui care a învins în rundă. În acest caz scorul trebuie să fie 10—9 pentru care şi-a trimis adversarul în knock-down, deoarece regulile cer ca cifra 10 să fie prezentă întotdeauna.

Deosebiri între boxul profesionist şi cel de amatori

• Pugiliştii profesionişti luptă fără tricouri, pe când amatorii – în tricou şi cască. Culoarea lor corespunde culorii colţului boxerului-amator.
• Construcţia mănuşilor pugiliştilor-amatori nu permite să fie aplicate lovituri foarte puternice.

Organizaţii pugilistice

• Consiliul Mondial de Box (WBC)
• Asociaţia Mondială a Boxerilor (WBA)
• Federaţia Internaţională de Box (IBF)
• Organizaţia Mondială de Box (WBO)
• Organizaţia Internaţională de Box (IBO)
• Federaţia Mondială a Boxului Profesionist (WPBF)
• Asociaţia Panasiată de Box (PABA)

 

 

Sursa: ru.wikipedia.org

 


 

Boxul profesionist