În mai puţin de un an, în Japonia se vor desfăşura Jocurile Olimpice de vară. Altă dată maeştrii mănuşii de piele din Moldova nu numai că se calificau pentru ringul olimpic, ei au urcat pe piedestalul de onoare de trei ori.

În mai puţin de un an, în Japonia se vor desfăşura Jocurile Olimpice de vară. Altă dată maeştrii mănuşii de piele din Moldova nu numai că se calificau pentru ringul olimpic, ei au urcat pe piedestalul de onoare de trei ori.

La Olimpiada precedentă - în anul 2016 – sportivii noştri n-au reuşit s-o facă. Discuţia corespondentului nostru sportiv Vladimir Sidorenco cu preşedintele Federaţiei de Box din Moldova (FBM) Vasile Chirtoca a început anume cu şansele pugiliştilor moldoveni de a evolua la Tokyo.

Domnule preşedinte, au reprezentanţii actualei elite a boxului moldovenesc şansa să participe la turneul olimpic?

Au. Dar le va fi complicat să obţină dreptul de a participa la turneul olimpic. Există mai multe cauze.

Doar un exemplu. Statele în care prosperă farmacologia inventează noi şi noi preparate, care încă nu au fost recunoscute ca doping, dar permit boxerilor să lupte foarte eficient în ring pe întreaga durată a celor nouă minute. La turneul preolimpic din Turcia, adversarul lui Veaceslav Gojan, reprezentatul Azerbaidjanului, a boxat „ca o maşină”. Ştiu pe propria piele ce este sportul şi nu înţeleg cum este posibil aşa ceva... În Moldova nu există asemenea centre farmacologice. De aceea boxerii noştri nu primesc şi nu consumă nimic, în afară de vitamine. Dacă cineva dintre ei va reuşi să biruie în turneele de calificare, Federaţia de Box din Moldova o va considera ca pe un mare succes! Însă nu doar farmacologia este de vină...

Şi ce întreprinde FBM pentru a transforma visul în realitate?

La finele anului 2018 am elaborat planul de activitate al federaţiei în vederea pregătirii selecţionatelor de diverse vîrste pentru anul curent. Acesta a fost prezentat spre examinare Ministerului Educaţiei, culturii şi cercetării, abilitat de stat să tuteleze sportul de performanţă.

Planul este aprobat şi noi muncim pentru a-l realiza.

V-au fost alocate mijloace suficiente?

Mijloacele niciodată nu-s suficiente. Şi în cazul nostru există un anumit deficit, care parțial va fi acoperit de unicul sponsor al FBM – compania DAAC Hermes, unde tot eu sînt preşedinte. Suma sprijinului va constitui 500-700 mii lei. Dar ea include nu numai sprijinul financiar al selecţionatelor, dar şi salarizarea celor trei angajaţi ai oficiului federaţiei, premiile învingătorilor în campionatul republican şi ale antrenorilor lor, plata suplimentară pentru arbitri şi primele pugiliştilor şi antrenorilor conform totalurilor anului. Şi deoarece FBM şi unicul ei sponsor nu poate acoperi în totalitate diferenţa dintre cheltuieli şi finanţare, parţial prevederile planului nu vor putea fi îndeplinite. Noi însă, sportivi fiind, nu lăsăm mîinile în jos. Pentru noi este foarte important să asigurăm „rodajul” unui grup mare de sportivi tineri şi promiţători în cadrul turneelor internaţionale. În acest scop, le oferim unor sportivi tineri posibilitatea să evolueze, deja în septembrie, la campionatul mondial care se va desfăşura la Ekaterinburg (Rusia).

Dar nu anume pugiliştii care în primăvară au învins în campionatul Moldovei trebuie să participe şa competiţia globală, care plus la toate este şi prima competiţie de calificare pentru turneul olimpic?

Acest campionat mondial nu va mai fi, ca în alţi ani, şi unul de calificare pentru turneul olimpic. Totuşi, campionatul mondial este cea mai importantă competiţie a ultimelor două sezoane, iată de ce prezidiul FBM încă din startul sezonului a stabilit că învingătorii campionatului ţării vor participa la turneul de box al Jocurilor II Europene. Însă, deoarece în Belarus echipa noastră a evoluat nesatisfăcător (nimeni dintre boxerii moldoveni nu s-a ridicat pe piedestalul de onoare), prezidiul a decis să organizeze, la 22 august, lupte suplimentare în majoritatea categoriilor de greutate, pentru a-i identifica pe cei mai pregătiţi sportivi, care să participe la campionatul mondial.

De ce acesta nu poate fi considerat unul de calificare pentru Jocurile Olimpice?

Aşa a decis Comitetul Olimpic Internaţional (COI) după ce congresul Asociaţiei Internaţionale de Box (AIB) a ales un nou preşedinte – pe omul de afaceri din Uzbekistan, Gafur Rahimov. Acesta însă nu a fost recunoscut de COI, care a decis că toate turneele de calificare, inclusiv cel de calificare pentru Tokyo - 2020, se vor desfăşura în exclusivitate sub egida COI. Şi deoarece campionatul mondial este organizat de AIBA, COI nu recunoaşte competiţia mondială din septembrie ca pe un turneu de calificare olimpică. În rezultat, vom avea două turnee de calificare – unul continental şi altul mondial. Locul şi perioada desfăşurării lor încă nu au fost anunţate. Iar Gafur Rahimov a demisionat, şi în noiembrie noi vom alege un nou preşedinte al AIB.

La aceste turnee, Republica Moldova va fi reprezentată de învingătorii campionatului din toamnă al ţării?

Parţial. Prezidiul FBM a decis să organizeze, după primul turneu de calificare, lupte între actualii campioni ai ţării, dar care au evoluat nereuşit în cadrul campionatului, şi concurenţii lor nemijlociţi. După care va fi formată selecţionata care va reprezenta boxul moldovenesc la ultimul turneu de calificare olimpică. Federaţia o va face şi pentru a oferi o şansă tinerilor pugilişti, născuţi în 2001. Ei încă nu vor putea participa la campionatul din toamnă al seniorilor, deoarece acolo pot lupta doar sportivii născuţi în anul respectiv, chiar dacă juniorul ar putea împlini 18 ani către începutul campionatului ţării. Iar în 2020 ei deja vor trece în categoria seniorilor, aşa că cei mai buni dintre ei au dreptul la această şansă.

Larisa Popova, membră a comitetului executiv al Comitetului Naţional olimpic şi sportiv, campioană olimpică la canotaj academic, menţiona că nefericirea sportului moldovenesc constă nu în faptul că ţara nu-i stimulează suficient pe eroii competiţiilor mondiale, aici noi sîntem în rînd cu lumea, ci în faptul că pentru pregătirea de competiţiile internaţionale importante se alocă mijloace insuficiente, iar asta influenţează negativ rezultatele obţinute de atleţii noştri. În boxul moldovenesc avem acelaşi tablou?

Pregătirea productivă pentru competiţiile mondiale presupune trei componente-cheie.

Prima – existenţa unei baze sportive moderne. În alte ţări aceste baze se numesc centre de pregătire olimpică, de care Moldova, cu regret, nu dispune.

În timpul pregătirii, sportivul se pomeneşte în condiţii extreme. Minim două antrenamente pe zi, sparring-uri permanente, poveri fizice la limită, restricţii de viaţă, un anumit meniu alimentar, regim, disciplină. De aceea pregătirea trebuie făcută în natură, la aer curat, cu plimbări pe cărărui de pădure pentru restabilirea forţelor, formarea dispoziţiei psihologice respective, sporirea tonusului fizic. Unde mai pui că aceste centre consolidează spiritul de echipă. La noi, repet, ele nu există. De altfel, nici în perioada sovietică în Moldova ele nu au existat.

Unde atunci FBM organizează cantonamentele principalei selecţionate de box a ţării?

La Chişinău, la Hînceşti, la şcoala specializată de box din Grimăncăuţi, Briceni. Acolo există anumite condiţii, care însă nu se compară cu cele de care dispun federaţiile de box din Rusia, România, Belarus, Armenia, Ucraina, Kazahstan... De aceea mergem la partenerii de peste hotare. Spre exemplu, acum echipa se află la cantonament în România.

A doua componentă. Trebuie să participăm mereu la diverse turnee internaţionale. Aici treburile merg mai binişor. Cei mai buni pugilişti ai noştri au destule lupte la nivel internaţional. Problema e că ar trebui să-i trimitem mai des la turneele internaţionale serioase şi pe cei care deţin locurile doi şi trei în categoria lor de greutate. Căci anume acolo se acumulează experienţa, sporeşte măiestria pugilistului, dar şi a antrenorului.

A treia componentă: asistenţa medicală. Nu pot spune că în Moldova medicina sportivă este în stare embrionară, deoarece în perioada sovietică ea a existat. Dar azi este o ramură degradată a medicinii. În sport, numărul medicilor specializaţi este infim, iar cei care există nu pot deservi selecţionatele naţionale din toate ramurile sportive. FBM angajează medici la pregătirea nemijlocită a selecţionatei, în ajunul Jocurilor Olimpice, căci ministerul de profil, la examinarea bugetului FBM, nu prevede cheltuieli pentru întreţinerea lor.

În ciclul olimpic precedent noi am angajat un medic şi un masor chiar înainte de turneele de calificare.

Fiecare gen de sport are propria povară asupra muşchilor. Medicii nu ar trebui să aibă o specializare în acest sens?

Ar trebui. Dar am spus deja în ce stare se află medicina sportivă la noi. În tot cazul, la unicul dispensar fiziologic republican unde sînt înregistrați, împreună cu alţi atleţi, şi pugiliştii moldoveni, nu există o asemenea specializare. Şi medicii de acolo nu pot face recomandări privind sarcinile fizice ale sportivului sau corectarea pregătirii acestuia pentru turneu. Însă chiar dacă FBM găseşte mijloace financiare pentru a salariza medicii, practic e imposibil să-i găseşti pe cei specializaţi în cercetările medicale privind specificul boxului.

La toamnă, selecţionata de seniori a Moldovei va merge la campionatul mondial, cea de tineret - la cel al Europei. Din componenţa delegaţiilor vor face parte şi medici?

Nu.

Moldova nu dispune nici de un centru modern de pregătire pentru starturile internaţionale importante, nici de asigurarea adecvată cu vitamine şi medici. Asta în timp ce în alte ţări toate acestea există. Totuşi, FBM speră că boxerii moldoveni vor reuşi să obţină măcar o calificare la Jocurile Olimpice din 2020. Nu este acesta un nonsens?

În Republica Moldova întotdeauna a fost anume aşa. Dar noi avem experienţă, avem mulţi băieţi talentaţi, mai avem și antrenori buni, de aceea boxerii noştri nu numai că se calificau la Jocurile Olimpice, dar mai deveneau şi medaliaţii acestora.

De atunci federaţiile naţionale din alte ţări au evoluat mult, iar sportul moldovenesc este depăşit din punct de vedere al infrastructurii şi medicinii. Dacă baţi pasul pe loc, cum îl poţi depăşi pe cel care aleargă?

Boxul moldovenesc nu bate pasul pe loc. El merge înainte, chiar dacă nu cu paşi mari. În ceea ce privește scepticismul Dvs. privind calificarea olimpică, propun să revenim la discuţia despre posibilităţile boxului moldovenesc în primăvara anului viitor. Avem şi creştem în continuare boxeri talentaţi. Iar cu ei lucrează antrenori competenţi.

Apropo de antrenori. În mediul de amatori şi cel al profesioniștilor din boxul nostru a avut o rezonanţă mare decizia prezidiului FBM de a-l demite pe antrenorul superior al echipei de seniori a Moldovei Petru Caduc. Care au fost motivele?

Unul dintre motive a fost evoluarea nereuşită a pugiliştilor moldoveni în cadrul ciclului olimpic precedent şi la Jocurile II europene. Unde mai pui că dl Caduc, fiind antrenor superior al selecţionatei, dar şi antrenor principal la centrul pugilistic din Grimăncăuţi, la completarea echipei naţionale avea predilecţie pentru boxerii pe care îi antrena el, fapt care îi nemulţumea pe antrenorii care activau în alte centre pugilistice din ţară. El avea un comportament arogant faţă de colegii-antrenori. O revoltă deosebită a lor a provocat-o faptul că el îi ademenea fără ruşine „sub propria aripă” pe sportivii talentaţi.

Eşecurile pugiliştilor moldoveni în precedentul ciclu olimpic au rămas în urmă, evaluarea slabă la jocurile europene nu a fost ceva neaşteptat pentru specialişti. Şi antrenorul superior al selecţionatei nu este responsabil pentru starea tehnică, tactică şi fizică a boxerilor. Aceştia trebuie să-şi şlefuiască procedeele, să-şi dezvolte universul, să-şi menţină forma în cluburi. Iar despre faptul că la completarea selecţionatei dl Caduc îşi prefera discipolii proprii, că era arogant în relaţiile cu colegii, că ademenea cei mai buni pugilişti la Grimăncăuţi, în culoarele Federaţiei se ştia demult. Totuşi, prezidiul FBM îi ierta aceste păcate. Care a fost ultima picătură, ce a făcut să crape răbdarea prezidiului FBM?

Sarcina de bază a antrenorului superior al selecţionatei este pregătirea bună a echipei, compuse din cei mai tari boxeri ai Moldovei, nu din cei antrenaţi de el, pentru turneele internaţionale. Condiţie pe care dl Caduc nu a respectat-o. La începutul anilor 2000 el găsea limbă comună cu alţi antrenori. Însă treptat dl Caduc a început să-i ofenseze pe antrenori şi sportivi, organiza atacuri nejustificate asupra boxerilor şi a conducerii federaţiei, în aceste conflicte erau atraşi conducătorii COI şi AIBA. Periodic îl invitam pe dl Caduc la discuţii, îi atrăgeam atenţia supra acestui comportament inadmisibil. El mă asigura că va ţine cont de obiecţiile mele. Dar după ce părăsea biroul meu, uita imediat ce a promis. Cu timpul, atitudinea sa faţă de colegi devenea tot mai incorectă, să zic aşa. Caduc încălca şi prevederile statutului federaţiei, fapt care a fost discutat de mai multe ori la şedinţele prezidiului, care îi dădea mustrări cu avertizare. Toată lumea înţelegea că el este un antrenor excepţional, care a ştiut să pregătească, la ţară, doi medaliaţi ai Jocurilor Olimpice. Puţini au reuşit să o facă. Nu doar în Moldova - în toată lumea. Noi nu uităm acest lucru.

Dar punctul pe „I” a fost pus de fiul său Igor, vameş de meserie. Urmărind de acasă lupta lui Dorin Bucşa cu boxerul maghiar în cadrul Jocurilor II europene, la finalul cărora pugilistul moldovean a fost declarat învingător, el a expediat prin poşta electronică o scrisoare în adresa Comitetului Internaţional Olimpic, în care a scris că victoria lui Bucşa a fost una nemeritată, deoarece conducătorul delegaţiei moldoveneşti i-ar fi corupt, chipurile, pe unii arbitri. Dar cei care au urmărit lupta şi înţeleg ceva în domeniul boxului, au convingerea că Bucşa a cîștigat. Asta chiar dacă la turneul din Belarus Dorin Bucşa a fost membru al selecţionatei Moldovei, al cărei antrenor superior era tatăl său Petru Caduc.

Dar parcă tata răspunde pentru fapta fiului matur?

Nu cred că dl P.Caduc nu ştia nimic despre aceasta. La întrebarea pe care i-am pus-o la ultima noastră întrevedere, el nu a negat faptul că ştia despre această intenţie a fiului său – deja arbitru de trei stele AIBA.

M-au telefonat preşedinţii multor federaţii naţionale din alte ţări, sincer nedumeriţi de acest fapt. Ei au calificat ca nonsens fapta lui Caduc-juniorul, în timp ce Caduc-seniorul era antrenorul în acţiune al selecţionatei. Preşedinţii experimentaţi ai federaţiilor nu-şi amintesc un alt caz, în care un reprezentant al ţării-învingătoare să pună la îndoială victoria conaţionalului său.

Dar cea de-a doua luptă Bucşa a pierdut-o...

Adevărat, dar – în faţa campionului mondial! Şi într-o luptă egală. Însă înainte de a ieşi la următoarea luptă, Dorin deja ştia, că în adresa CIO a venit o calomnie din partea alor săi. Vă daţi seama de starea lui psihologică din ajunul luptei.

În ultimii ani, situaţia în selecţionată s-a tensionat în aşa măsură, încît boxul moldovenesc a fost divizat în două părţi. Una - membrii echipei din Grimăncăuţi, a doua – toţi ceilalţi. Chiar şi la turnee băieţii mergeau aparte. Lucru interesant: în lipsa dlui Caduc boxerii din Grimăncăuţi se împacă de minune cu colegii lor de selecţionată. Cu alte cuvinte, dl Caduc era antrenor superior de jure, nu şi de facto.

Înainte de şedinţa prezidiului federaţiei eu l-am invitat pe dl Caduc la o discuţie, şi i-am spus că 22 de ani în fruntea selecţionatei este un termen semnificativ. În această perioadă au fost atinse succese remarcabile. Dar a venit timpul să cedeze calea celor mai tineri şi să-i transmită lui Igor Untilă conducerea selecţionatei. Federaţia de box intenţiona să organizeze petrecerea solemnă a lui Caduc din funcția ocupată. Dar el a declarat că nu este de acord să demisioneze şi că va lupta împotriva mea. Nu mă nelinişteşte lupta cuiva cu mine, nu mă supăr deloc, căci toate deciziile le iau doar în interesele genului de sport care îmi place şi pe care îl cunosc bine.

Există garanţii că Untilă, care activează la centrul de box din Hînceşti, nu-şi va invita în selecţionată propriii discipoli?

Prezidiul FBM a tras învăţăminte din această situaţie, cred că nu vom mai călca pe aceleași greble.

Personal, sînteți în fruntea Federaţiei de Box din Moldova deja de un sfert de secol. Poate şi Dvs. e timpul să cedaţi fincția persoanelor mai tinere?

E timpul. Din păcate, doritori să vină în fruntea federaţiei încă nu avem. Folosesc această ocazie pentru a propune, prin intermediul mass-media, doritorilor să expedieze cereri în adresa prezidiului FBM. Voi menţiona un singur lucru: este onorabil să fii preşedinte al FBM, dar trebuie să fii gata să sacrifici timp, - al tău şi al familiei tale, - dar şi să susţii material acest sport. Dacă apare un succesor demn, îi voi transmite fără dubii atribuţiile de preşedinte.

Noul antrenor principal al Selecționatei Naționale de Box Igor Untilă a anunțat că sarcina nr.1 este pregătirea pentru campionatul mondial din septembrie, precum și și-a exprimat speranța că în viitor boxerii moldoveni vor putea aduce argintul, chiar și aurul de la Jocurile Olimpice.

Noul antrenor principal al Selecționatei Naționale de Box Igor Untilă a anunțat că sarcina nr.1 este pregătirea pentru campionatul mondial din septembrie, precum și și-a exprimat speranța că în viitor boxerii moldoveni vor putea aduce argintul, chiar și aurul de la Jocurile Olimpice.

El a relatat acest lucru în cadrul unui interviu oferit Noi.md. „Sarcina nr.1 în prezent este pregătirea pentru campionatul mondial din septembrie. Avem foarte puțin timp. Vom avea cantonamentul pentru pregătirea fizică generală, după care - cantonamentul tehnic. Desigur, îi cunosc pe toți sportivii, dar în ajunul unui eveniment de talia campionatului mondial vreau să-i înțeleg, să văd cu ce răsuflă fiecare.

Pentru că fiecare pugilist este o personalitate. Nu-i putem băga în aceeași oală pe toți și să credem că-s toți la fel, ca niște roboți. Unul e înțelept, altul – puternic, al treilea - indecis, al patrulea - prea curajos, al cincilea obosește mai repede, al șaselea habar nu are de oboseală. Fiecare are nevoie de o abordare individuală”, a specificat Igor Untilă. Apreciindîn ansamblu perspectivele boxului moldovenesc, el a menționat: „Nimic imposibil în viață. Medalia de bronz la Jocurile Olimpice – este minunat.

Dar noi putem mai mult! Noi putem aduce argintul, chiar și aurul, de ce nu?! Și dacă doi băieți de la țară au adus selecționatei medalii, păi noi în republică avem și alte sate, originarii cărora pot aduce și două, și trei medalii. Mai avem și capitala! Trebuie doar să revitalizăm procesul”. Igor Untilă: ”Noi trebuie să-i oferim fiecăruia posibilitatea să devină vedetă a boxului moldovenesc” „Trebuie să selectăm adolescenții talentați din școli și secții, - asta este sarcina antrenorilor. Sarcina mea este să colaborez cu antrenorii și să fiu obiectiv. Ce am în vedere? Să zicem, eu vin din Hîncești. Asta nu înseamnă că trebuie să-i susțin doar pe discipolii mei din Hîncești.

Eu trebuie să observ pugiliștii cu perspectivă din Cahul, Chișinău sau Tiraspol. Noi trebuie să-i căutăm pe cei care pot deveni vedete. Trebuie să investim în ei, în dezvoltarea lor. Avem mulți sportivi promițători. Le ard ochii, ei vor să meargă înainte, piedestalul nu-i obosește. Și dacă vom munci cu ei din punct de vedere psihologic, tactic și tehnic, vom obține rezultate bune. Ei trebuie să știe că au în față un scop măreț, - spre exemplu, Jocurile Olimpice, pentru care trebuie să sacrifice ceva. Să se culce devreme și să se scoale devreme, să știe măsura în toate, să fie gata de niște restricții benevole, să respecte regimul zilei etc…”, a specificat noul antrenor principal al Selecționatei Moldovei de Box.

Recent, la cei 37 de ani împliniți, Igor Untilă a devenit antrenor principal al Selecționatei Naționale de Box. El l-a succedat în această funcție pe Petru Caduc, care a stat în fruntea selecționatei mai mulți ani.

Recent, la cei 37 de ani împliniți, Igor Untilă a devenit antrenor principal al Selecționatei Naționale de Box. El l-a succedat în această funcție pe Petru Caduc, care a stat în fruntea selecționatei mai mulți ani.

Igor Untilă este originar din Hîncești, a practicat boxul profesional, de două ori a obținut titlul de vicecampion mondial К1. Patru ani a activat pe post de director al școlii sportive din raionul Hîncești. Din 2014 este membru al comisiei europene a antrenorilor EUBC. În 2018 i-a fost conferită medalia ”Meritul civic”. În 2017 a fost antrenorul selecționatei de tineret a Spaniei. Ca antrenor, împreună cu discipolii săi a obținut 8 medalii ale campionatelor europene printre cadeți, juniori și tineret, U 22. A educat un șir de campioni naționali și internaționali în diverse categorii de vîrstă. Între anii 2014 și 2019 a antrenat echipa de tineret și echipa U 22. Este căsătorit și tată a trei copii. Are studii superioare, posedă patru limbi. În interviul pentru Noi.md, noul antrenor principal a vorbit despre cum și-a început activitatea, ce scopuri își propune și dacă boxul moldovenesc poate să obțină succese la nivel internațional.

Cu ce ați început activitatea în noua Dvs. postură? Care au fost primii pași?

Pentru început, am adunat actualii antrenori ca să discutăm situația. Și le-am spus următoarele: ”Eu nu fac minuni, dar în minuni cred! Doar în echipă putem atinge cele mai înalte culmi. Pentru că de unul singur ești limitat în acțiuni, dar dacă acționăm împreună, și rezultatele vor fi altele”. Dacă convocăm consiliul antrenorilor și discutăm problemele și modul în care vom pregăti băieții, ce scopuri comune avem, treburile vor merge mai bine. Da, în orice decizie punctul îl pune antrenorul principal, însă decizia o luăm împreună. Președintele Federației de box, Vasile Chirtoca, este o persoană foarte înțeleaptă, cu el întotdeauna ne putem sfătui. Am discutat cu el situația noastră. I-am spus același lucru pe care l-am spus antrenorilor: ”Dacă mi-ați încredințat această funcție, o voi îndeplini, nu mi-i frică de sarcini complicate, dar voi avea nevoie de ajutorul Dvs. pentru a putea face pași concreți”. Unii pași vor fi dificili, va trebui să sacrificăm ceva, dar cred că ne vom isprăvi.

Probabil aveți deja un plan – sarcina minimă, sarcina maximă. În ce constau ele?

Sarcina nr.1 în prezent este pregătirea pentru campionatul mondial din septembrie. Avem foarte puțin timp. Vom avea cantonamentul pentru pregătirea fizică generală, după care - cantonamentul tehnic. Desigur, îi cunosc pe toți sportivii, dar în ajunul unui eveniment de talia campionatului mondial vreau să-i înțeleg, să văd cu ce răsuflă fiecare. Pentru că fiecare pugilist este o personalitate. Nu-i putem băga în aceeași oală pe toți și să credem că-s toți la fel, ca niște roboți. Unul e înțelept, altul – puternic, al treilea - indecis, al patrulea - prea curajos, al cincilea obosește mai repede, al șaselea habar nu are de oboseală. Fiecare are nevoie de o abordare individuală.

Bine că sesizați aceste nuanțe!

Cred că se datorează faptului că-mi place să citesc. În special – despre oameni celebri, care au obținut ceva, nu numai în sport – în viața lor. Dacă voi putea înțelege gîndurile și sentimentele pugilistului, șansele de succes vor spori mult. Dar trebuie ca omul să-și dorească asta. Să înțeleagă, că muncește nu pentru mine, nu pentru Federația de Box, ci pentru binele propriu. Dacă va atinge niște culmi, își va îmbunătăți imaginea, își va ridica statutul, familia lui va trăi altfel, inclusiv din punct de vedere financiar, și va fi mîndră de el.

Iar dacă vorbim de sarcina maximă, în prezent ea este să ne calificăm pentru Jocurile Olimpice. Sarcina nr.2 – să obținem medalia olimpică.

Cum v-a primit selecționata, Igor?

Cred că 90% dintre membrii ei au fost bucuroși. Se tot vorbea, anterior – ”trebuie să schimbăm ceva”. Unii, care avea niște preferințe mai deosebite, probabil că au reacționat dureros la numirea mea. Dar eu voi încerca să am relații colegiale cu ei, ca să înțeleagă că e mai bine să ne ajutăm reciproc, dar nu să ne dușmănim. Și că nimic nu-i veșnic în viață, totul se schimbă – președinții, premierii, dar și antrenorii principali. Va veni timpul că și eu, probabil, mă voi epuiza în această calitate, și voi ceda funcția altei persoane. Eu trebuie să fac maxim ce pot, să-mi ating apogeul, să educ un succesor demn, apoi să plec din proprie inițiativă.

Dacă-s gata să aud critici în adresa mea? Desigur! Unii mă critică din prima zi de lucru. Dar eu cred așa: dacă nu ești criticat, înseamnă că nu mergi pe calea cea bună.

În ultimii ani, ce atmosferă domnea în selecționată în timpul cantonamentelor la Grimăncăuți?

Antrenamentele erau foarte bune, productive, însă atmosfera… aici avem de lucru. Nu exista solidaritate, din păcate. Toată lumea înțelegea că există boxerii din Grimăncăuți (adică, unde antrenor, în paralel, erași Petru Caduc.– n.r.) și există toți ceilalți. Această atmosfera ne încurca mult, doream ca selecționata să înțeleagă că ea este echipa Republicii Moldova, nu a or. Hîncești sau a oricărei alte localități. La campionate, competiții internaționale noi reprezentăm întreaga țară, nu pe un singur om și trebuie să ne asumăm această responsabilitate.

Cum puteți caracteriza atmosfera în echipă în cadrul turneelor și campionatelor internaționale?

La fel și acolo. Oricine putea vedea că la noi nu există unitate, că nu există un scop comun. Dar avem băieți minunați și eu am certitudinea că împreună vom schimba lucrurile spre bine!

Pentru mine, atmosfera în selecționată este aidoma celei din familie: dacă există respect reciproc și armonie, copilul se dezvoltă mult mai bine ca în familiile care se ceartă mereu. Aceste principii vreau să le implementez și în lucru.

Ce ați învățat de la predecesorul Dvs. Petru Caduc, în timpul cantonamentelor și a competițiilor? Ce metode de lucru nu doriți să le preluați?

Nu pot să mă compar cu antrenorul precedent. El are o experiență enormă, îl respect mult și apreciez tot ce a făcut pentru dezvoltarea boxului și obținerea medaliilor olimpice. Pot învăța de la el hărnicia și perseverența. Aceste metode le voi prelua. În rest - voi încerca să perfecționez, căci metodica se schimbă continuu.

Cum am mai spus, citesc multă literatură de specialitate, - lucrări de psihologie, de dezvoltare a personalității, comunic cu colegii de peste hotare. Că doar noi creștem doar dacă avem posibilitatea să vedem nivelul lor, la turneele internaționale. Și nu-i nevoie să inventăm bicicleta, trebuie să preluăm tot ce este bun de la țările în care boxul este bine dezvoltat – Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia… mai ales că este comod să colaborăm cu aceste țări – cunoaștem cu toții limba rusă și comunicăm fără probleme, ne înțelegem reciproc.

În viziunea mea, căpitanul navei trebuie să indice cursul – încotro și cum navigăm, el controlează procesul în ansamblu, iar echipajul are grijă de detalii. Așa trebuie să activeze și antrenorul-șef. El trebuie să vadă dificultățile cu care se confruntă antrenorii boxerilor, trebuie să muncească în unison cu ei și să înțeleagă cu ce îi poate ajuta.

Mie îmi va fi mai ușor ca predecesorului meu - eu am spre ce tinde. El a fost cel mai bun din țară și nu mai avea cui se alinia.

Apropo despre ”aliniere”. Cine dintre sportivii sau antrenorii de ieri și de azi, celebri în lume, reprezintă un exemplu pentru Dvs. și de ce?

Pentru mine, ca sportiv, un exemplu bun îl prezintă vecinii noștri – ucrainenii Vasilii Lomacenco și Alexandr Usik. Privești cum boxează ei și savurezi, pur și simplu. Acolo nu există bătaie, există intelect și artă. Căci boxul este o artă. Trebuie să cugeți, să te miști, să știi a te apăra și a aplica lovituri. Aceștia doi știu să facă asta, - să comunice inteligent și prietenos, dar și să boxeze profesionist. Despre antrenori – i-aș putea numi pe mulți, dar îi unește un singur lucru: ei muncesc în echipă. Să fii antrenor superior înseamnă să muncești în echipă.

Cine dintre discipolii Dvs., cu excepția lui Dorin Bucșa, au făcut parte din selecționatele țării de diferite categorii de vîrstă?

Dorin Bucșa are doi verișori. Unul este campion al republicii printre tineri, celălalt – campion al republicii la categoria 19-22 ani. O pleiadă întreagă de campioni. Apropo, toți sînt din Hîncești. Și foarte muncitori cu toții. Mai este Igor Moșneguță, un pugilist - profesionist. Peste 20 de băieți care au făcut parte din selecționată, au obținut medalii la categoria tineret.

Cum apreciați perspectivele boxului moldovenesc?

Nimic imposibil în viață. Medalia de bronz la Jocurilor Olimpice – este minunat. Dar noi putem mai mult! Noi putem aduce argintul, chiar și aurul, de ce nu?! Și dacă doi băieți de la țară au adus selecționatei medalii, păi noi în republică avem și alte sate, originarii cărora pot aduce și două, și trei medalii. Mai avem și capitala! Trebuie doar să revitalizăm procesul.

Trebuie să selectăm adolescenții talentați din școli și secții, - asta este sarcina antrenorilor. Sarcina mea este să colaborez cu antrenorii și să fiu obiectiv. Ce am în vedere? Să zicem, eu vin din Hîncești. Asta nu înseamnă că trebuie să-i susțin doar pe discipolii mei din Hîncești. Eu trebuie să observ pugiliștii cu perspectivă din Cahul, Chișinău sau Tiraspol. Noi trebuie să-i căutăm pe cea care pot deveni vedete. Trebuie să investim în ei, în dezvoltarea lor. Avem mulți sportivi promițători. Le ard ochii, ei vor să meargă înainte, piedestalul nu-i obosește. Și dacă vom munci cu ei din punct de vedere psihologic, tactic și tehnic, vom obține rezultate bune. Ei trebuie să știe că au în față un scop măreț, - spre exemplu, Jocurile Olimpice, pentru care trebuie să sacrifice ceva. Să se culce devreme și să se scoale devreme, să știe măsura în toate, să fie gata de niște restricții benevole, să respecte regimul zilei etc…

O vreme, ați lucrat în Spania, ca antrenor al selecționatei de tineret, apoi ați decis să reveniți în Moldova. Cum era acolo și de ce ați revenit acasă?

A fost o experiență foarte interesantă. În Spania am ajuns după ce am fost observat în cadrul competițiilor și, probabil, apreciat pozitiv. Cunosc spaniola, deoarece la 18 ani am mers în această țară, ca să-mi încerc acolo puterile. Am încheiat un contract de trei ani cu un club de box profesional și boxam acolo. Eram bine, în special din punct de vedere material. Dar după trei ani am înțeles că vreau să revin în Moldova și să fiu antrenor. Mă trăgea acasă. Am înțeles că Moldova este ceea ce purtăm cu toții în inimă. Este familia, prietenii, mentalitatea noastră. Am înțeles că am nevoie de Moldova, iar ea – de mine. Da, în Spania totul era minunat, perfect chiar, însă locul meu este aici.

Am revenit și nu regret deloc, mă simt ca peștele în apă. Imediat m-am căsătorit, căci nu m-am temut de responsabilitate niciodată. Am început cariera de antrenor. Luam copii din stradă, am lucrat și cu elemente criminale, și cu copiii străzii, și cu narcomani. Complicat, desigur, însă ei trebuiau salvați. Și nu toată lumea este interesată să-i scoată pe băieți din companiile proaste și din mediul nociv. A existat și confruntare. Dar m-a ajutat colaborarea cu primăria Hîncești, cu consiliul raional, cu organele de drept. Și am obținut rezultate bune, am educat campioni, care au participat la K1. La Hîncești există multe talente sportive: pugiliști, judocani. Celebrul campion olimpic Tudor Casapu tot este originar din Hîncești. Pentru mine el mereu este un exemplu de urmat: dacă el a putut, eu de ce să nu pot?!

Spuneți-ne ceva despre familia Dvs. Cine este capul familiei – soțul ori soția? Copii Dvs. învață boxul, ce calități cultivați la ei?

Evident, eu sînt capul familiei! Dar noi nu avem o dictatură, - la noi e democrație. Discutăm orice decizie, întotdeauna plec urechea la opinia soției, și dacă pentru binele familiei propunerea ei este mai bună, anume ea este acceptată.

Avem cea mai adevărată familie sportivă. Soția este antrenor de gimnastică și aerobică. Avem două fete și un băiat, așa că doar pe el îl pot învăța box, și tot nu dintr-o dată. Are șapte ani, vine cu mine la sală, se antrenează. Îl învăț să facă întinderea, de ce exerciții fizice are nevoie pentru a dezvolta mușchii și a-și coordona mișcările. Nu poți practica boxul din prima. Dacă din fragedă copilărie va fi lovit în cap, va avea probleme. Așa că eu nu susțin politica care îi obligă pe băieței să se bată din prima. El trebuie să se dezvolte și fizic, și intelectual.

Copiii știu că tata îi va apăra mereu, se mîndresc cu tatăl lor, știu că el nu va face și nu va spune nimic rău sau prostesc. Știu că tata își va îndeplini orice promisiune. Și că de la ei se cere același lucru.

Dar în copilărie visați la o carieră sportivă, ori aveați alte planuri?

Da, din copilărie mi-am dorit să devin campion al țării și am devenit în categoria tineri. La începutul antrenamentelor mele auzeam mereu: ca să mergi la competiții ai nevoie de bani. Iar eu - copil dintr-o familie obișnuită din Hîncești,- nu aveam bani în plus, mai ales atunci, în anii 90. Dar aveam un vis: dacă devin antrenor, mă voi strădui să caut orice posibilitate ca discipolii mei să nu aibă grija banilor pentru plecări, uniformă, echipamente. În adolescență, nu am avut barem un costum sportiv bun, mereu am visat să am o haină cu inscripția ”Moldova”. Și visul mi s-a împlinit cumva. Toți băieții mei din selecționată au uniformă bună, dacă merg la competiții în străinătate, părinții lor nu caută bani. Turneele importante le finanțează Federația de Box, Ministerul Educației, avem și sponsori buni. Am mai avut un vis - o sală de antrenamente bună, cu cabină de duș și veceu. Pentru că pe atunci nu aveam nici un fel de condiții. N-o să credeți – după antrenamente ne spălam cu apă dintr-o sticlă. Și acest vis - să aibă băieții o sală bună - s-a realizat.

Dacă treceți prin Hîncești, vizitați-o neapărat. Împreună cu consiliul raional am cîștigat un proiect de 3,5 milioane lei și am construit o sală pentru antrenamente. Avem acolo și un mic hotel, și o baie minunată, și tot de ce este nevoie.

Atunci aveam 32 de ani, scopul parcă fusese atins, dar acum îmi dau seama – acel scop era unul mic. Acum am 37 și nu mi-i frică să-mi asum scopuri mari. Ele impulsionează viața, deschid noi posibilități, despre care anterior omul nici nu bănuia.

A intervievat Svetlana Derevscicova

În orașul Tbilisi (Georgia) a avut loc Campionatul European Școlar de Box.

În orașul Tbilisi (Georgia) a avut loc Campionatul European Școlar de Box.

Irina Ciubova care a evoluat în categoria de greutate de 54 de kg, învingînd-o pe Alina Malear, a pierdut în final în fața maghiarei Isabel Devenlai și a obținut medalia de argint.

Danila Talmazan a cedat în semifinală în fața ucraineanului Nichita Chirei, cîștigînd medalia de bronz în categoria de 76 de kg.

Antrenorul moldovean Igor Untila s-a învrednicit cu o nouă funcție.

Antrenorul moldovean Igor Untila s-a învrednicit cu o nouă funcție.

Astfel, Igor Untilă a fost ales drept secretar a comisiei europene de antrenori EUBC.

„O nouă treaptă în cariera mea profesională, noi responsabilități, bariere, oportunități. Mulțumim celor care mi-au dat un vot de încredere în aceastaăfuncție”, a declarat Igor Untila.

În aceeași ordine de idei, antrenorul moldovean a făcut și o promiusiune:

„Mă voi strădui să dau dovadă de omenie și conlucrare în echipă pentru binele boxului european”, a mai adăugat Untila.

Totodată, el a mulțumit pentru implicarea fiecăruia în viața sa.

„Mulțumesc tuturor care au contribuit si contribuie la dezvoltarea mea”, a încheiat Igor discursul său.

Amintim că, în luna mai a acestui an, specialiștii moldoveni au devenit membri ai principalelor Comisii internaționale ale Confederației Europene de Box.

La Tbilisi se desfășoară Campionatul Europei al elevilor (13-14ani), cu participarea a 78 fetițe și 238 băieți din 30 de țări.

La Tbilisi se desfășoară Campionatul Europei al elevilor (13-14ani), cu participarea a 78 fetițe și 238 băieți din 30 de țări.

Cinci dintre boxerii noștri au ajuns în sferturile de finală.

Dreptul să boxeze în semifinală, cu medalia de bronz garantată, l-au obținut chișinăuianul Danila Talmazan (76 kg) și Irina Ciubova din Tiraspol (54 kg). Ei au învins în luptele cu românul Birzan Constantin Valentin și, respectiv, Electra Kartaci din Italia. În următoarele lupte se vor confrunta cu pugiliștii ucraineni.

La un pas de piedestalul de onoare s-au oprit alți trei pugiliști moldoveni, care au cedat în fața adversarilor și au ocupat locurile cinci. Victor Munteanu (44,5 kg) din Orhei a pierdut în fața georgianului Gocea Gordulava, Serghei Cononov din Chișinău (48kg) i-a cedat englezului Joe Cooper, iar Andrei Osievschii din Chișinău (62kg) - belarusului Nikita Bruiev.